|
ADANCUL MARELUI MISTER
Despre sensul moral al mugurilor
Omul este singura fiinta care exploreaza
lumea faptelor si situatiilor prin tristete
"... locuitorii de pe punctul albastru pot fi caracterizati
prin aceea ca sunt si pot starni ciudatul sentiment
ca au tendinta de a fi..."
Nichita Stanescu
Nu exista mai multe feluri de a fi trist.
Desi , iarba sângereaza verde,
desi dupa fiecare b u c u r i e,
in loc de vin, bem lapte de stele,
a fi astfel este si d u r e r o s
este si consternabil si d r a m a t i c.
Departe, foarte departe de
punctul acesta albastru
se intâmpla scoaterea din timp
a s t r u c t u r i lo r cosmice.
( A fi astfel este o eroare,
o subtiere a spatiului, o asimetrica
asezare a memoriei dupa vectorul
dorintei si a anxietatii.)
Adica, un punct
pe punctul acesta albastru
(intelept si foarte fericit)
este astfel, fiindca el este trist !
Omul se sustrage istoriei
sale naturale prin cunoastere
metafora este o modalitate de gandire
Un punct scufundat intr-un ocean de puncte
este impins inspre toate modurile
expansive ale intrebarii. Mereu dincolo
si dincoace, fata de orice raspuns.
Un punct aflat intr-o continua miscare
nu este egal cu sine. El este o linie.
Punctul in punct - nu e nimic. Este punct.
( Sau - un simbol - o investitie
continua de inteligenta sub forma frunzelor,
al pasarilor, a literei, a razei si al stelelor !)
Punctul a fost cea dintai revelatie si cauza
a desfasurarilor si intelegerii lumii.
Intr-o imensitate fara puncte nu poate exista
nici ura nici dragoste, nici sange...
Inainte de a fi punct metafora nu este !
Punctul o aduna din propria cenusa...
Magia e schimbarea punctului in cauza
autogena... Un monument escatologic
absolut al destinului si al mortii.
Care, din intamplare s-ar putea spulbera !
Un punct cosmic
in expansiune sublima... !
fiinta nu este si nu afla nimic despre lume
fara prealabila dimensiune a cunoasterii
constiinta nu e decat jumatate
( Universul e un tulburator si t a i n i c
i n l a u n t r u de m i s t e r ! )
Fara mine as fi cu mult mai singur pe
acest punct. Si foarte abstract !
Ce vezi e jumatatea mea ganditoare.
El - curcubeul. Semn - i n t e g r a t o r...
Orice mirare e mai desavarsita decat
o ploaie si mai mult decat un cub ...
Fiinta este cat toate cele doua jumatati.
Ea e facuta din semne de intrebare.
Mirarea - o dimensiune ! Misterul - alta.
Nasterea e ultima intamplare in - afara
memoriei propriului sau destin.
Ingerul nu zboara deasupra fiintei
ci o urmeaza, a l a t u r a n d u - i -s e...
Alba, in aura sa, ca si cand ea - ar fi ea !
a fi inseamna a te intreba despre fiinta
si raspunsul nu poate fi decat fiinta
... fiinta e mister in stare pura...
E ca si cum as fi un fir de iarba
care inverzeste intre cei doi
indragostiti - din cenusa unui sarut.
Eca si cum as fi o secunda,
( un cristal hexagonal ) - viscolit
din ceasul unei catedrale abstracte.
( E ca si cum viteza lumini nu si-ar fi
propria definitie...)
E ca si cum nu voi sti niciodata,
dece nu stiu nimic...
E ca si cum as fi iubit ceva
care nu are nici un atribut,
nici o coordonata, nici un nume...
... de aceea, s-ar putea, sa ma simt
invaluit de latenta erotica a universului!
Sentimentele ne leaga inlauntrul
destinului general al fiintei
inteligenta nu poate fi dacat cel mai general
caracter al intregului
Desigur ca si d e s t i n u l nu e
altceva, decat un sentiment
stapanit de puncte numite fiinte
deprinse cu felul nostru de a fi.
Desigur ca si inteligenta isi are
propriul destin si templul ei
unde cel mai general caracter
al intregului isi inalta f i i n t a !
F i n t a nu poate fi nici pentru
si nici opus inlauntrului ei !
Findca ar insemna sa se stie,
in esenta. Inutil. Ce este. Cand e !
Intrebati cosmosul. Intrebati iarba ...
In cosmos sunt migratii. In iarba
ard cetatile ei verzi...
Desigur ca si abstractul meu destin
poate fi, a p r o a p e, un sentiment !
El este cunoasterea integrala
si totala. De la zero n e g a t i v !
Adica ...
" A deslusi taina oricarei intrebari"
Sa afli raspunsul inaintea auzului !
La care nu s-a gandit nimeni,
a b s o l u t nimeni ...
mana nu are cinci degete
ci poate fi divizata in cinci degete
tot ceea ce se numara devine real
Bata inimii sunt adevariri sublime.
Nici notiune, nici concept ci inlauntrul
faptului tulburator al numararii !
Una dintre bataile inimii este o credinta
in plus. Adica o posibila definitie a
m i s c a r i i s t e l e l o r in univers.
Ceea ce inseamna ca numarul exact
al batailor inimii este o constanta
care devine (fiind) t u l b u r a t o a r e...
Fiinta nu poate fi decat acolo
unde isi recunoaste zeul din centrul
inimii. M i r a r e a . I n t e l e s u l !
Ea se regaseste in gloria ritmica
si in conventia terestra a ceeea ce e !
Inima este un i n l a u n t r u. Si sangele
tot i n l a u n t r u e s t e !
Fiinta se implineste - in fiinta, dar nu in
ea insasi ci in sensul ei - bataia in plus
a inimii. Deci, intr-un fenomen cosmic.
Precum universul in expansiune.
Asemenea vitezei luminii, precum zero,
punctul, cifrele, litera... T o t !
Cea mai terestra conventie
a cosmosului este expansiunea lui
... dar o cumplita enigma esentiala
o face impenetrabila ...
Cosmosul nu ni se arata decat
din dorinta noastra ca el sa fie.
A d i c a -
prezenta lui nu e decat in vointa noastra...
... si ii datoram lui puterea de a-l dori ...
Dar dincolo de dorinta el ni se arata !
Actul nostru de credinta
este al meul si nu al sau.
El m-a asezat in lume. Tulburator. A t â t !
Stranie m o n o t o n i e axiologica ...
Numarul stelelor este intotdeauna
intensificarea dorintei.
Mai mult dacat sunt ar fi bine sa fiu
punctul in miezul sau
ca sa aud suierul stelelor alunecandu-mi
prin piept si sa il cred !
( Altfel rasplata credintei
ramane doar o trista oferta
de amplificare a ei. )
"...l univers est un cercle dont le centre
est partout et la circonfereace nulle part..."
Blaise Pascal (1654)
Ar fi o eroare sublima si o tradare sa mor.
Ar fi prima incercare sa zbor
si sa-mi fac un chip al meu de gand
cu inima turnata in bronz si sa rasun
apoi sa ard.
Curcubeul cuvantului care e
vuietul stelelor rasfrante in culori
m-ar schimba intr-o melodie, intr-un ecou.
Misterul absolut este singurul atribut
care ii are si-i poarta inlauntrului
dublura de taina, preschiband
punctul in punct...
Daca scrisul nu ar avea nevoie de mine
ca sa fie
l-as lasa ca inima fara bataia ei dintâi
si ca intrebarea fara cele
cinci degete ale sale ...
Nu stiu ce este expansiunea universului !
" Ea se regaseste in propria glorie
si in conventia terestra
a ceea ce este..."
Doar atat, de la inceput, punctul
se schimba (in) inlauntrul punctului,
se dilata mereu. Spre ce ? De ce ? Cum ?
... ? ...N i m i c !
Omul este numai jumatate din el insusi
...restul este esenta din ceea ce e
...
Ceea ce vezi tu nu este nici macar aer
nici inaintea si nici inapoia a ceea ce este.
Si nici inlauntrul misterului nu poate fi...
Ceea cevezi tu nu inseamna jumatatea
din mine - reala - ci trebuinta ei de a fi ...
Ceea ce pare lapte de stele este forma
fara margini a punctului inchis in sine.Ger.
Ma las ranit de o cifra, de absolutul ei real.
( Ea are in loc de schelet o lege. Eroarea ! )
[ Intre cauzalitatea absoluta si dilutia ei
cosmica nu mai exista nici un loc
in care ceea ce este sa nu fie precedat
de o jumatate ]
Jumatatea, in sensul ei abstract care este
cantitatea negativa nu este nici nimic,
nici mai mult decat nimic, nici mai putin
decat nimic si de aceea unu fara jumatate
este unul supremului inceput...
fiinta e singuratatea care se devoreaza
pe ea insasi...
( a fi e stramosul tuturor verbelor )
...semnul se oglindesta in vers
si se intreaba in poezie
Eu nu sunt decat semnul abstract
(din) cenusa mileniului abia inceput.
Nu am nici culoare, nici nume, nici forma,
nici puncte cadrinale, nici rima.
Eu nu pot sa fiu decat o fata a tainei.
Si-o intrebare despre cunoastere
si dorinta de inpartasire. Prin esenta lor.
Eu nu pot sa fiu decat in constiinta.
Si nu ma implinesc din memoria lumii.
Fiindca, printre lucrurile lumii sunt si eu.
De aceea eu ma implinesc in mine.
Dar nu in mine insumi, ci in acest vers...
( Eu sunt
un atribut al constiintei impartasite. )
Adica semnul ei intregit prin dragoste.
...La inceputul mileniului in deriva...
lumea este materia
transformata in fapt de cunoastere
sa nu regreti transformarea mea intr-o
intamplare abstracta si nici sa nu ma aduni
intr-un singur si desavarsit mister
Intamplarea este suma tuturor legilor
inmultita cu a l t c e v a .
Tot ce se intampla in univers
este si litera si spiritul Inaltei legi !
" De fiecare data cand se intampla
sa cauti punctul de marimea
mugurilor absoluti
si corpuri neinventate pentru orice semn
ramas fara inteles - la marginea spatiului-
timpul isi are propria f o r m a !"
Sa ma cauti, apoi, pe mine
intr-o intamplare inchinata voua !
( Lumina calatoare prin vazduhul cosmic
peste privelistile inexistente ramasa -
mormant al vidului ingropat in mister ...)
Incotro pleaca i d o l u l din intamplare
si unde e piramida in care va sa fie ?
... Si ce sa fac eu cu acesti muguri
abstracti, intr-o spirala care
nu imi cunoaste nici macar numele ?
misterul este intuitia primordiala
al modului rational al constiintei
Eu imi investesc irezistibil
cunoasterea cu dorinta de durata,
care e memoria.
Fiindca adevarul niciodata nu e
trait aproximativ ci ca un i n f i n i t ...
Ai dreptate! Pentru ca nu ai dreptate...
Eu nu pot fi decat, cu o mica eroare,
aproape adevarat.
Aproape exact ce as fi dori sa fiu,
aproape iubit, aproximativ inteles...
( Aproximativ ce crezi tu despre mine. )
Ai dreptate, pentru ca nu ai dreptate...
... oricum chiar si ce cred eu - despre tine -
este aproximativ !
noi semanam cu lumea fiindca o intelegem
si ea ni se arata noua pentru ca ii semanam
Omul e este cel mai abstract punct
din univers si cel mai trist !
Singur si foarte abatut. Mereu ...
( Nicaieri si nimeni nu doreste sa-l
intalneasca si sa-l cunoasca...)
Cosmosul este iluzia sa topologica
si pactul terestru cu singuratatea,
dorinta Si asteptarea...
Evrika - a spus, ( fara sa mai fie de fata )
si trupul i s-a facut farame.
...Ori silabe, sau cuvinte sau ganduri.
Adica ger, adica vis, adica spaima...
Peste care si-a desfasurat matricea -
Misterul Absolut...
Dar, asta este si o alta definitie
a spiritului !
tacerea e parte complementara a discursului
....In univers, tacerea ca si lumina si intunericul nu sunt.
Doar noi le evocam, de fiecare data in comentarea
discursiv - conventionala a c o s m o s u l u i...
De multi ani lumina, t a c e r e a
care isi este siesi tacere.
care este pentru tacere-tacere
si care mocneste in tacere
s-ar fi sfarsit intr-o b e z n a ovala
daca n-ar fi venit de afara,
o si mai d e n s a tacere,
care sa-i intunece, sonor zarea
v i i t o r u l u i c u v a n t.
Pe intinderea acestei taceri solemne,
pe durata acestei indelungi taceri,
se aud clopotele catedralelor
sau, poate, acoaterea din timp
a structurilor cosmice
care adauga tacerii un plus de tacere
si ii pregateste, simfoniei intunericului
venirea pe lume, cu mare fast !
( Posibil - ca tacerea sa fie
extrapolarea sunetelor
si linistea - subiectivarea
albastrului absolut )
Primul discurs e mereu si ultimul
si v-a fi - nu incape nici o indoiala -
cel mai mare si prestigios s u n e t
terestru care isi va termina existenta
Muzica sferelor este o promisiune
nesfarsita de miracole si tristete.
Pentru ca (in lume) adica in univers
n u e x i s t a muzica vesela.
poezia este echivalarea metaforei
cu silogismul iar acesta - reflexul intuitiei
intrebarile despre sensul fiintei. instituie,
contin si sunt reluari meditative
ale sentimentului lumii
Acest verb cu forma in chip de spirala
adica fara memorie - spune totul
despre destin si moarte, fiindca el este
lantul cauzelor si metafora.
El este memoria care isi zice siesi-
prezenta si spirit in sine, un semn
pe toate variantele hazardice ale lumii.
In vrbul acesta, in care traiesc, laolalta
toate partile si intelesurile vorbirii,
se tace pentru nevoia de a fi - pur si simplu.
Monologul lui Hamlet si dilema sa
este o greseala. A noastra !
A fi inseamna - a nu fi pentru ca e in
afara dialecticii simetrice a fiintei...
A fi e un verb tragic, singur mort si trist.
La umbra intrebarii. Si fara noima...
Cel care exista este. Un licurici e tot atat
de imens concret ca si un creier uman !
A fi astfel, deci altfel. Fulgerand sacru dilema !
dialogul dintre om si univers
nu e decat o metafora
dimensiunea inteligentei
este proiectiva
Mai intai v i d u l s-a umplut de ceva
p r e c e d a t de propriul sau mister
si s-a lasat purtat de de o i n t a m p l a r e
a lumii, fara sa fie de esenta acesteia
ci doar o umbra rece a interiorului ei ...
Deodata m-am s i m t i t inconjurat
din afara de spatiu
si volume ( pure) fara continut !
[ In univers, t o a t e punctele si fiecare
dintre legi a r e si isi p o a r t a
dublura l o r de mister !
Iar, in oricare moment se intampla
un fel de bilant cauzal !
Se naste celalalt stramos al intrebari !]
Si, de fiecare data este si a l t a data
si de fiecare data este o zi solemna...
Eu nu pot sa fiu decat acolo unde s u n t...
Orice propozitie despre mine duce
la destramarea mea
" Fii orisice din ce nu e - si n-ai sa mai fii ! "
conditia umana a cunoasterii
este intrebarea
...totusi nu stim sigur daca sensul primitiv
al universului a fost sau a ramas numai
o cauza primordiala...
Era ca si cum s-ar fi s p a r t un punct
si i-am s i m t i t durerea fara sange...
Apoi, fiindca - in univers o r i c e este
este posibil - a e x p l o d a t un alt punct
d i n t r - o alta multime.
Punctul c e l m a i p u s t i u.
Acesta era p u n c t u l care nu era.
( ...Gandisem un punct f a r a f o r m a.)
In taina punctului, cel care a spart un punct !
Apoi ca si cand filosofia n-ar fi fost
un continuu efort de inutilitate
a raspunsurilor ...
Am intrebat linia dreapta.Si am intrebat sfera...
[ Locul geometric al tuturor punctelor
din univers este f o r m a ?
Orice forma incepe la limita ei, cu spatiul?
Cand are un continut - forma e o structura ?
In cosmos, muzica sferelor are forma
desavarsita ? ]
Era ca si cand forma ar fi o fara - de - lege.
Cu toate, ca de fiecare data cand se sparge
un punct ( intr-o forma ) e o. . . treapta
de gandire !
cel mai simplu continut de cunoastere
este campul de constiinta
esenta fiintei este starea de latenta
adancita inspre ceva
- " Viata nu este o esenta " Imi spui...!
... Iar cantitatea de cunoastere investita
in descifrarea lumii este foarte mica,
fata de enormul si insondabilul volum
de inteligenta prinsa in tesatura acesteia.
Acolo e si spatiul. Acolo e timpul. Ochiul
stie asta. Si degetele - numara.
Anumara nu e un sentiment. E o lege !
Se spune ! " Timpul infinit nu e nimic -
pentru ca el nu exista. " Ar fi ! De ce ? !
Plangand. Prin doua puncte. Infinitul are
Inceputul unic (ul) si un altul nevazut.
Intamplarea intreaga e intre cele doua
l i m i t e !
Din locul in care am fost risipiti in timp,
cuvintele si zeitatea noastra si ochiul
incearca sa fie - ceea ce sunt...
Ma intorc si imi zic:
Intr-o impenetrabila cuprindere,
constiinta facuta din atomi de infinit
numara, nenumite niste multimi
care nu exista !
mitul este forma de comunicare
a demiurgului cu lumea
miturile poarta marca originara a geniului
ele nu au fost create de cei care oficiaza
ci pentru cei care practica
Gandesc in locul intrebarilor si a f l u
ca odata cu orice inteles, va trebui
sa ma las b i c i u i t de m i r a r e.
Gandesc in l o c u l silabelor si ma
regasesc - blestem al cuvantului
in foamea lui de sentimente.
Curand ne vor preschimba in idei.
Glorioase idei. O prisma cu sapte fete...
Inventatoare prisma. Fatarnica idee !
Gandesc - da si gandesc - nu.
Fiindca d a nu i se opune lui n u.
Intre unul si celalalt exista nulitatea
axiologica. Acolo palpaie constiinta !
A c o l o sunt eu. G a n d e s c !
[ Daca totul este masurat in metru si in clipa,
iar timpul este rar, pustiu, vid astronomic,
ca vazduhul cosmic sau enorm de gol
ca spatiul atomic ...
#
daca spiritul reprezinta tot ce se desfasoara
in constiinta oamenilor, atunci cand se gasesc
unii in altii, ca fiinte existente si responsabile -
cine imi gandeste - mie - d u r a t a ? ]
cunoasterea - deci constiinta este fiica misterului
e u este tot ceea ce sunt inainte
de a trece inspre altul
Eu este prezentul meu dinainte existent -
de nume si intruchipare, de nastere, de tot !
Ea este jumatatea fara jumatate din mine ...
Nimic mai simplu, nimic mai complicat !
Totul e tot de la inceputul-inceputului
oricare ar fi el ! Singur ! Inainte de eu !
Adica un infinit si o concomitenta originara.
Nimic mai simplu, nimic mai complicat !
Tarziu ( foarte tarziu) am stiut eu sa spun tu !
Acest nu a fost doar un semn ci un fenomen
stelar si independent !
Primul a l t c i n e v a ...
Astfel s-a instalat dualitatea constiintei. Eu. tu.
...I n t a i - jefuit de de iubire ! Eroarea. Misterul.
Identitatea celor doi e insumarea a ceva
dinainte existent.
Eu e primul este al lui tu !
Nimic mai s i m p l u , nimic mai complicat !
Ca si cum lespedea pe care te sprijini tu e eu !
haosul nu poate fi ordonat numeric
entropia este starea lumii in care
nu se poate face nici un semn
si nu se aseaza nici o forma
La poalele acestui numar impar
obtinut prin insumare simpla -
vom aduna erori din intamplare
si miezul cifrelor si osemintele
si gerul imperial al a c e s t o r a ...
...Cu primele taceri glorioase;
( cele vinovate de intelepciunea
propriei greseli,
din inlauntrul surd al timpului s o l e m n
viscolit de furtunile nisipurilor
din clepsidrele abstracte )
s e p l a n g e !
Pentru ca -
numerele gandesc noaptea !
Bezna lor este oglinda neagra
din stânga stelei care va fi
copilul din flori al intunericulu
d e o d i n i o a r a.
In sirul nefsarsit al numerelor
inceputul haosului si comosul
se contopesc intr-o singura si
desavarsita intamplare sferoida.
Aici isi dorm somnul de veci
formele din afara de spatiu,
absolutul vid cu semnele lumii
si toate volumele fara continut.
universul este al formelor
" forma este o promisiune cosmica
privind semnificatia a tot ceea ce poate fi ... "
Borges
Ceea ce d e s l u s e s t i tu,
in tacerea, lumina si intunericul
inlauntrul misterului a b s o l u t
e si restul si esenta a ceea ce este.
( Un descantec - trist cum e o stea -
pentru eternizarea materiei.)
Ceea ce pare un semn de intrebare
este punctul neincoronat
al absolutului sau real - linia, spirala.
Toate semnele au in loc de ochi, o gheara.
( Lasa-te biciuit de un n u m a r
i n t r e g care isi este siesi
suma exacta a celor doua jumatati
i n t e g r a t o a r e - a l t f e l
vei avea nevoie de foarte mult timp !)
Doar forma preschimba m e r e u
intamplarea dintr-o dimensiune cosmica...
( E s e n t a e i - intr-un proiect. )
De la m i s t e r u l a b s o l u t
pana la semnificatia sa primordiala.
Acestea asa cum se lasa deslusite
( inainte de revelatia arhitecturii lumii )
sunt- in lumina, intuneric si t a c e r e
lacate magice peste peste legile lumii...
...Stravezii, in aura lor, fiindca, ele, formele
sunt semnele inlauntrului - a ceea ce e...
expansiunea universului
este o grandioasa oscilatie imobila
o eliberare absoluta de intamplator
si necesar
Tot ceea ce ne inconjoara este necesar
si se intampla sa se intample !
Chiar si stelele. Mai putin timpul.
Frunza - nu, marea - nu, pasarea - nu !
Numai inima este ! Ea isi bate ritmul -
( o grandioasa oscilatie imobila...)
Ea are acelasi nume cu ea,
nici o litera in plus, nici o litera in minus.
Ea nu se lasa insotita de nici o umbra
n i c i d e t i n e ,.
Ea este numai ceea ce este !
Ea isi este propria materie;
si abstractie si esenta.
Ea este apropierea si polul da
de la capatul l u m i l o r ...
Ori unde e , ea este inconjurata
d i n t o a t e p a r t i l e d e e a.
Mai intai a fost pamantul si marile,
apoi sfera si inima care isi bate ritmul
in grandioasa oscilatie imobila !
infinitul nu poate poate avea nici o proprietate
existenta se defineste formal prin doua
extremitati si substantial prin ceea ce se
intampla intre ele
S-ar putea ca timpul infinit sa nu fie
n i m i c,
fiindca el nu exista decat in absente.
S-ar putea ca o ancora si o mana abstracta
sa il schimbe intr-o multime vida.
Fiindca, infinitul, in sine, nu e doar
unu si cu unu ci si un foarte singur
cuvant pentru numarat punctele si spatiul
dintre s f e r e ...
S-ar putea, ca durata, sa se defineasca
prin infinit - un discurs despre forma universala
a tuturor lucrurilor
[ Asa inlauntrul sufletului este o continua
deplasare a metaforei inspre discurs... ]
S-ar putea ca durata sa fie un fenomen
de insotire prin tangenta ritmica
a ceea ce este spre neputinta de a mai fi...
Precum nasterea, precum steaua
si m o a r t e a
ori sensul spatiului -
cel care pleaca numai din mine !
adevarul este un cuvant - simbol rezumativ
deci sintetic al cunoasterii impartasite
Se facea ca eram un gand in care
locuiam impreuna cu un simbol.
Se facea ca eram un simbol. O forma
implinita a unui act de cunoastere.
Si se facea ca lumea a inceput cu mine.
Orice discurs despre mine
era o miscare inlauntrul constiintei.
( Si, parca eram inainte de sens si ordine.)
Unu - unicul, absolutul imobil nu se putea
intampla decat pe el insusi !
Unul absolut nu este inceputul unui sir.
El este sensul universului.
Si se facea ca a sti nu era o necesitate
a lumii. Ci doar o inspaimantatoare
nevoie a mea, decateori zaream p i s c u l
unui verb - o r i c a n d v i s a m ...
numararea pana la doi
e un fenomen fara replica in univers
Revelatia e un fapt de constiinta.
Constiinta o conditie a divinului.
( Si unica dimensiune a fiintei...)
Toate religiile incep prin revelatie.
Demiurgul m-a ales sa-mi fiu l u m e...
In afara mea. Raman difuz si aleator.
Lege universala a prefintei ...
Eu - alaturi de mine. Unu intre unu !
Si linistea contemplativa . . .
lumea fenomenelor este facuta
din modularea marilor legi
legile nu sunt esente ale lumii
ele stau intre ontologie si fenomene
Ma ajung din urma data viitoare
si imi vad propria absenta.
O, daca as fi macar o clipa spirala
m-as vedea cum sunt.
" Vorbesc d e s p r e l u m e,
deci lumea exista "
O, daca as fi macar o clipa spirala
as vedea-o asa cum e...!
( Pentru ca atat cat e, pot sa jur
ca, de fapt, ea nici nu este ! )
Eu stiu ca durata este o insusire
luminos - radianta a materiei...
O, daca as fi macar o clipa spirala
m-as privi prin voi cum sunt..
( Vreau sa spun ca nu n u m a i
intunericul daca este-este ... )
Privesc un mar, indelung.
Il admir si merul se preface ca este.
O, daca as fi macar o clipa spirala
l-as lasa in el asa cum e...
( Tu insa trebuie sa stii ca un mar
daca nu este rosu - nu e ! )
singura substanta disponibila
pentru modelarea duratei este prezentul
"... Durata scrie in noi o roata
intocmai - dogma..."
Ion Barbu
Durata e insusirea ( esentiala)
radiant luminoasa a materiei,
de a fi astfel.
Prezentul e o conditie a m i n t i i
si nu a l u m i i.
In univers nu exista prezent
si nimic nu este n e c e s a r.
( Cu toate, ca, aici orice este p o s i b i l,
si ca in fiecare moment, din imensa
cantitate din ci s-ar putea numi,
intr-un fel, se consuma mereu ceva,
din ceea ce e, fara sa fie
e s e n t a a c e s t e i a -
ci doar o umbra rece a substantei
c o s m i c e .)
Prezentul nu poate fi p a r t e
dintr-un asemenea decor !
Durata este un atribut al spatiului
in miscare.
Forma ei nu devine. Ea se reclude-
In vidul sau. Punct intr-un camp gol.
Si, pentru ca - suma duratelor
este intotdeauna subcantitativa.
Asculta - d o g m a
( Huxley) Zece intelepti la un loc
f o r m e a z a (cel mai) adesea, o ceata de naivi !
numarul este un fapt mintal primordial
primar generator de inteligenta
numarul e o masina
de transformat timpul in spatiu
Nu s-a oprit inlauntrul numarului
trei. Singur in locul cel mai trist
si fara trup al tradatorului t r e i.
Numarul - este, si el un m i r a c o l ?
Da! Inainte sa devina suma !
Si, iar s-a oprit inlauntrul numarului
trei. Singur, de la zero inspre. Punct....
Numarul poarta in sine un mister ?
El e inaintea sumei si e faptul dintai
si necesar al acesteia !
Numarul, precum spirala, precum semnul
ori ideea de schimbare in spatiu
si pana la nasterea lui minus unu -
sunt ultimele cuvinte intelese inaintea
s c r i s u l u i !
( Cele cateva taine de apoi ale lui unu...)
Cand dintr-o multime i n l a c r i m a t a
a disparut u n u - El a capatat un alt inteles
prin absenta. A m i n !
#
In catedralele cosmice dorm idolii in cifre...
E un loc in care nu se numara - unu !
#
Cu orice numar se poate construi
un model de lume...
matematicul nu cuprinde esente morfice,
definitii fenomenice si nici inamplari
t o a t e se dau dura intr-un zar
Cel mai simplu corp geometric
este c u b u l !
El are in loc de i n i m a o piramida.
Cubul este a sasea fata a unei piramide
numita a saptea minune a lumii.
Este cea mai simpla forma spre
esenta a ceea ce este
de fiecare data cand s-ar putea sa fie !
El se mai cheama si intr-un alt fel.
( Cu nume de taina, Z a r .)
Zarul nu isi aseaza sensul ca pe
un intreg...
El este polul da sau este zarul nu !
Adica s intampla, ca de fiecare data
cand sase puncte formeaza o infinitate
primul punct - sa fie cel a b s t r a c t .
Asadar, undeva in vazduhul cosmic ...
... cubul in care se aude, batand,
in loc inima
a seasea fata a unei piramide -
e s t e !
adevarul este, adevarul nu este,
iata adevarul !
adevarul este o stare limita
de pozitivitate pentru comunicarea umana
deci pentru constiinta
Adevarul este un cuvant in care domnesc
toate cele doua jumatarti ale lumii.
A dori sa spui adevarul inseamna a te intreba
despre neputinta de a nu sti - cat stii !
Adevarul este dincolo de tot ce iti este dat sa ai.
Adica, nevoia si foamea de a dori !
Adevarul este.Adevarul nu e. Iata adevarul!
Un atribut cat incape si se desfasoara
cat apare si vine spre, in - si din cunoastere !
O valoare care nu poate fi spusa
decat in soapta din memorie si cu tristete.
Fiind un elaborat de cunoaster, adevarul
si idolul acesta si idolul celalalt.
Dar constiinta ?
Ea, constiinta nu participa la adevar
ci se instaleaza in el - si se intreaba...!
Ce este un punct, o linie, o frunza, un munte,
pamantul, soarele si ce e adevarul ?
[ Orice construire de adevar este o substituire
prin altceva. Deci apartine unei
alte esentialitati... Adica e destin, adica poezie ! ]
umanitatea este o eterna
minoritate a omenirii
omenirea este o m u l t i m e de indivizi
(un fenomen de specie)
umanitatea este o comunitate de oameni
adica un fenomen spiritual
La inceput gandul mi s-a schimbat
in sentiment si mi s-a facut mila de mine.
Un fel de spaima, un fel de taina -
ca in fata unei intrenari nedeslusite.
Apoi imaginile lumii mi se intalneau
in minte - dincolo de ochi, asa cum sunt;
sfera - asemeni sferei, ,marul - rosu,
mugurele - mugur ... priveam si auzeam,
ascultam si vedeam - tacerea si gerul ...
Inhalez misterul, sa ca respir esenta !
( Nu ma oglindesc in stralucirea lui...!
Pun samanta in pamant si astept...
Fuiindca eu nu stiu, ca de fiecare data,
a semana este primul sens al intrebarii !
Taina sfanta a semanatorului este mana lui
a b s t r a c t a ...!
( Aceasta o deosebeste pe ea de o religie ).
El este tot ce se intampla in constiinta...
... Dar asta e si definitia spiritului !
Vreau sa spun ca ceva mai tulburator
decat trecerea de la unu la doi
nu se poate intampla in mintea noastra !
disparitia modelului razboinic
este o depasire morala
in lumea neumana,
deci in lumea esentiala
nu exista nici razboi nici pace
Avem nevoie de curaj ca sa reincepem
razvoiul troian ! (Spune semnul)
Sangele e decadent si steril. Se infrunta.
Razboiul e in tot trupul meu. S i m t !
Pacea se cauta, pe sine la, marginea
u n i v e r s u l u i. Intr-o metafora eterna.
Ea este de alta esenta decat fiinta mea.
Fiindca nicaieri si nicicand, nu a venit
si nu vine catre mine ceva care sa insemne
plecarea mea inspre ea !
In lumea cunoasterii, orice intreg desavarsit
este generat de doua jumatati !
( Bomba atomica este modelul absolut al
celor doua parti simetrice si egale
dar si identice care dispar prin unire ! )
" Si vis pacem, para bellum ! "
( Ca sa nu fie razboi
trebuie sa dispara pacea ) ?
Nu ! Omul, pentru ca traieste asa cum e !
Fara sa aiba varsta materiei si timpului.
lucrurile sau starile definite nu mai sunt in durata
( nici chiar definitia timpului )
... mai intai a fost pamantul si marile,
apoi sfera si "d e f i n i t i a" ...
Definitiile sunt arcuri din cercul polar.
Ele inchid in blocuri de gheata
caldura banda a semnului de intrebare.
Definitia e mereu grabita si nu-i asteapta
raspunsului, fulgerul radiant -
luminos. Sta. Nepazita de cici o aura !
Nu isi urmeaza renii.Urmele saniilor
trase (de orice definitie) se schimba
treptat, din linii paralele, intr-un punct !
Puterea lor e negativa.Ele pierd intreg
elanul noietic.Toate sunt inversul
plus cunoasterii. De aceea eu crd ca :
Decat o definitie confuza despre natura
umana, preferabil o conturare
precisa a ceea ce a precedat-o !
Pericolul definitiei -
" Subiectul cunoscator se descarneaza
si isi pierde legea subiectivitatii...! "
legitatea lumii este insusirea ei de a fi inteleasa
dincolo de locul intalnirii constiintei
cu semnele ei - legitatea lumii nu are sens
La inceput a fost punctul,
apoi linia dreapta - si cercul ! Toate.
Punctul, linia si verticala sunt realwe.
In launtrul pietrelor, a frunzelor
si a cristalelor de zapada - exista.
[ Si insusirea lor de a fi intelese ! ]
Pretutindeni - toate sunt in toate !
Asa cum fiinta - identica, fiind
cu ea insasi - nu se lumineaza
decat in devenire. In semnul ei !
[ precum peste nesfarsirea
intristatelor galaxii de forta
( un fel de harta a norilor in miscare )
fiinta se stralumineaza
daruindu - se in comunicarea diferentiala
s i u n i c a ... ]
Adica !
Intocmai cum, esenta universului
este transcederea absurdului ...
Trebuie ca ...
De la inceput - toate stau in toate !
o natura umana existential inteligenta
nu a fost niciodata prinsa in tensiunea intrebarilor
despre sensurile fiintei si a lumii
fiinta este parte a misterului absolut
acela care nu are nici un atribut,
nici o coordonata nici nume
Fiinta este in devenire. Prin blestem
dialectic. E revenire si plecare, sosire
sosire si nerevenire . Si schimbare si impietrire.
Fiinta nu e cantec si nici zeitate armonica.
Este o sufocanta nota singura - care isi
rasuna ca intr-o pestera cosmica. Ecaul ...
Fiinta este vaga, fara sens si atribute.
Ea afla, se intreaba si isi raspunde siesi.
Din cartea de rugaciune a constiintei !
[ Eu sunt fiinta aparuta intr-o lume de natura
inteligenta , care m-a precedat de la inceputul -
inceputului.Primul sibol al ei !
Si sunt astfel pentru ca tot ce poarta
inteligenta universala a lumii -
a f o s t i n a i n t e a m e a ...
Sunt un satelit mintal al inteligentei cosmice ! ]
- Dar fiinta - [eu, el, tu ]. Ea. Ce este ?
Prabusirea dint-un zar a unei stele
a unui fulg de zapada, a unei flori
si a unui anotimp, intr-un om...! Este !
omul cauta sa isi faureasca fericirea
pentru ca nu o are in chip natural
" Universul este un ocean in care
nici lumina si nici intunericul
nu inseamna nimic.
Pe intinsul acestuia, din cand
in cand, omul aprinde focuri de artificii
si le numeste l u m e ..."
Borges
Omul este o intamplare
careia tristetea ii este necesara pentru a fi !
Bucuria este un zambet cosmic
sub o pleoapa stravezie numita altfel !
Tristetea este fericirea viitoare
( chiar moartea se cheama astfel ).
Nici unul nu avem nevoie de ea,
dar fara ea nu putem fi !
E ne cunoaste intunericul si lumina
pe de rost.
( Plansul este bucurie in plus).
Si fara asemanare
stralucitoare stare de a fi un lume,
care este f o c u l d e a r t i f i c i i
si pentru frunze si pentru aripi, pentru mine
si pentru tine ...
Cu toate ca nimeni nu doreste sa fie trist - e s t e !
A l t f e l ...
Cea mai desavarsita forma de tristete
este f e r i c i r e a !
omul nu coincide ca model cu directia
si schema functionala a lumii
" omul este un biped fara pene "
( honni soit qui mal y pense )
De fiecare data, omul gandeste bine
cand se intampla asa !
( Unul impotriva celuilalt - mergem
chiar cand, inca, nu s u n t e m ! )
Omul este fericit numai prin comparatie.
... Are, insa, motive, mereu de un punct fix
si de o paine abstracta
ca de o cana cu licoare de stele.
[ ( Pentru el ) Aripile sunt semne de prisos
zborul - profanarea sfintei gravitatii.
Si cand unu este - doi e inca putin...) ]
El inventeaza timp ca sa aiba din ce sa scada.
Cata singuratate intre ultimele cuvinte
si a b s o l u t u l - apoi !
Si cat mister ...!
Neputand sa nasca - el moare
si duce dupa sine taina de la cina.
(Venirea in lume este altceva !)
Poate chiar a x i o m a i n f r i c o s e t o a r e
despre inexistenta v e r t i c a l e i !
a fi e o forma a intregului in durata
( a avea este ecoul rasfrant a tristului a fi ! )
Intregul - forma desavarsita a tacerii,
intunericului si luminii ...
Nu ca si cand lumea at fi privita
in o g l i n d a .
Nu ca si cand oglinda ar fi o masura
pentru tot ceea ce e in durata -
ci doar ecoul rasfant in aceasta
a d u r e r o s u l u i a fi !
( Atributul universului dinainte si de dupa
inceperea expansiunii lui.)
Intregil fara inceput nu este.
Nici punct si nici nu-i poarta aura
albastra - o g l i n d a glorioasa ...
Nici f a r a s f a r s i t ?!
Cel dinainte si dupa - gandeste !
Tristetea lumi privita in oglinda
suntem noi in chiar eroarea de a fi !
Doar astfel intregul scade, adunand
fiecare greseala a noastra,
din intelepciunea inaltului e c o u .
... Iar ca sa stiim ce este l u m i n a
i n m u l t i n d u - i viteza
cu propriul mister - e cu totul altceva,
etcetera, etcetera ...
gandirea este o insusire fundamantala a intelegerii
( intelegerea este legarea noastra de lume )
( intre aceste cuvinte de pe tabla de ceara
nu incepe harta inzapezita a unui gand si
nici conturul gerului care il invaluie )
Gerul este forma fierbinte a gandului
iar simbolul - relatia dintre semne.
Gerul este fiul natural al misterului.
Pentru ca sa ma simt ger
ar trebui sa fiu crivat si sa biciuiesc vocala
Gerul este g a n d ... ! Si atat .
( Alte nume nu poate sa aiba ? )
El germineaza in univers dincolo
de discul solar si de "nervul terestru"
din intelegerea lumii...
E si entropie e si cosmos.
Ceva dinaintea inaltului zero absolut.
( Constiinta primordiala este anterioara
doar judecatilor de valoare.)
Gerul este forma fierbinte a gandului
si poiezia - covorul zburator...
inteligenta este cauzalitate gratuita si nenecesara
... misterul cel mai autentic din mintea mea
este viteza luminii ( ... nu stiu ce este lumina -
nu stiu ce este viteza...)
E ca si cum as fi arcul de lumina
fosila de la marginea universului
si as lustrui intunericul, ca pe un ban alb
gaurit de mainile ierbii credincioase...
E ca si cum cineva m-ar intreba -
Daca viteza e s t e tensiunea timpului...
Daca lumina este singura descriere
cuprinzatoare a tot ce se intampla in univers !
Si daca evolutia e s t e o acumulare de inutil (?)
Daca, insa punctele situate la sistanta egala
fata de un punct numit centru ...
ar jura ca ele sunt cercul (perfectul cerc)
Eu ar trebui sa depun marturie ca -
... viteza luminii este esanta a tot ce se
intampla in univers !
Si ca materia absolut intunecata
nu are timp, este incompleta, deci nu e ...
Asa sa-mi ajute...!
meditatia este implinirea generalizatoare
a cunoasterii
miturile sunt adevaruri sublime
Pe timp de intamplare fugi ! In taina !
Secunda solemna e o abstractie.
O idee.O fata a cauzalitatii gandite.
Asteapta la umbra ei si incearca sa afli
de la muguri, daca nu cumva sub formele
concrete este numai ce se vede
( doar o tesatura cauzala) sau si - altceva...!
Ori - mai bine afla tot ce se poate sti
fiindca, iata - inca nu stim ce inseamna a sti
(...Doar gandul mai stie ceva din amintire ! )
Iar cercul, traieste ca un intelept - punctul
si sfera !
Secunda ascunde solemn adevaruri sublime -
sa stii ca a stii - inseamna a nu sti !
Acesta e ste spiritul ( si litera ) miracolului !
Stralucitor in splendoarea sa. Un mit ...
inteligenta ca miscare noogenetica
a constiintei este la inceputul infiniturilor
omul este o fiinta a microluciditatii
care se naste, este si exista printre
lucrurile inceputului
[ Pe timp de neadevar lasa-te biciuit
in tacere. Si copacii se lasa
desfrunziti, la semnul vantului...
#
Numai cand incolteste, iarba
isi masoara firul in a n i l u m i n a
dupa legea spiralelor cosmice, poate ...]
#
Taina deosebirii adevarului de orice alta
intelegere pleaca din mine.
In infinit e spatiul.Cu timpul este lumina.
Vreti sa va spun ca spatiul nu e infinit ?
El incepe prin a fi perfect f i n i t !
Si se intinde, devenind din ce in ce
mai finit, pana cand esenta lui nu mai
poate fi spusa in cuvinte si nici marcata
cu vre-un semn ...
Un sir infinit de numere de puncte, marimi ...
[ E foarte de spus (insa ma gandesc)
ca numarul polar (n) neurmat de unu -
e altfel, decat, daca e urmat ...]
... Ca si cum eu - as fi urmat de u n u !
timpul este clipa inmultita cu propria sa durata
cand sunt lucruri, spatiul este facut din lumina,
cand nu e lumina, spatiul e facut din intuneric,
cand nu ar fi nici ele, spatiul sunt eu. Ca sa
fie golit si imobilizat trebuie sa nu fiu nici eu ...
Ca si cand timpul trait ar fi masurat
in s u n t e m.
Ca si cand suntem, ar fi unitatea
etalon a tot ceea ce poate sa moara.
Suntem in toate modurile si in toate
spatiile dintre intuneric si lumina.
Suntem nu este un verb, el este
etalonul ajutator pentru evitarea
n e a n t u l u i.
El se foloseste de oricine si de altcineva
in lipsa unei c o n s t a n t e . . .
Materia fara inceput nu e s t e
nimic si nu are nimic. Nici un atribut,
fiindca daca e fara inceput ( o n t i c ) -
exclude conditia duratei...
Materia fara d u r a t a - suntem !
A fi e modul materiei in durata.
A avea este tangent cu s u n t e m !
( Suntem care nu se termina.)
Este real ! Unu, nimicul, intamplarea, locul,
modul, piatra si pasarile ... suntem !
Clipa inmultita cu propria sa durata,
intunericul si lumina din spatiu -
s u n t e m !
timpul nu poate fi infinit fiindca e integral perceput
inlauntrul oricarei dimensiuni
timpul nu e apriorism- adica nu exista
in afara si fara contopire gnoseologica
Timpul se masoara in clipe!
Inainte sa fie numarate, clipele nu sunt
in d u r a t a,
adica nu au - toate - gustul si mirosul rosu
a l s a n g e l u i ...
Timpul dinaintea numararii este
acel ceva numit - t i m p u l a b s o l u t
[ un inteles cotropit de propriul inlauntru !]
Fiindca n u m a i ceea ce este numarat.
P o a t e f i !
Adunat, impartit, scazut, inmultit ...
Eu spun un singur numar si - din turnuri
cad secunde laolalta cu planetele,
vietatile si anotimpurile,
aidoma unui ocean de semne
sau de c u v i n t e ...
viata secreta a girafei in flacari
tristetea este planul esential si continuu
de referibta si contrast pentru bine si fericire
Miracolul meu este in ceea ce am fost.
( Incediam cu geruri abstracte o idee.)
Era doar intamplarea stiuta pe de rost
intoarsa dinspre ce nu este, inspre ce e.
Fusesem, la inceput si nu si foarte da.
Apoi, pe verticala eroarea cea mai pura,
cu dreapta faceam cruce pe fruntea altora.
Eram, in loc de mine, greseala pe masura.
Eu am avut, se pare, din vreme mult noroc,
ma-au viscolit cu stele ecouri, rand pe rand.
( Sunt binele cel atic si blestem sunt si joc
prin care o mirare m-a prefacut in gand.)
Sunt flacarile acelea ! Le vezi ? Ele exista !
Sunt intamplarea lumii cea mai t r i s t a !
( Din " Viata intima a lui Salvador Dali " )
- N o t e d e l e c t u r a -
" ... la patru ani, vroiam sa fiu bucatar.
La cinci ani, voiam, deja sa fiu Napoleon.
Ambitia mea nu a incetat sa creasca, iar
acum - e sa devin Salvador Dali si nimic
altceva. E foarte greu, de altfel, pentru ca
Salvador Dali, pe masura ce ma apropii
de el
se indeparteaza de mine..."
... Vad, insa , pe locul meu ... o girafa in flacari ...!
|
