NICOLAE BADILESCU
ALBASTRU ABSOLUT
EDITURA FACLA
Timisoara 1981
Un bolnav de vesnicie
Gerul aspru din cuvinte
reînvia, clipind albastru,
fericit cum e doar cercul
de un ceas încoronat.
Pasari cu aripa franta
se pierdeau în bezna alba
cea cu gustul de racoare
si de ploair-n plina zi...
Somnul singur mai repeta
plasuirea din gandire:
un bolnav de vesnicie
pe-o durere, canturi scrie.
Carte de vise
Carte de vise, carte de gand
te deschid la pagina o mie
si astept sa-nceapa fumegand,
iar minunea-albastra care învie
vechile povesti cu întelepti de rand,
cu mirese-n alb si cu o mie
de nebuni si doamne, surazand
parasite-n piata ta pustie...
carte de vise, carte de gand...
3
Linistea sfarseste în cuvant
Plansul este bucurie-n plus,
soapta pe cuvant nu e crezuta
trupurile trec de noi, în sus,
înspre o gresala absoluta.
Ploile de aur nu pot fi eroare !
Linistea sfarseste în cuvant:
trei, din doua degete cu gheare,
ma arata, voua, cum nu sunt !
4
Si greierii
Si greierii cei întristati cu roua
si visul bun rastalmacind descantul,
padurea de salcam taiata pe din doua
de-o pasare mai iute decat vantul...
Si cate stim si cate ne stiu ele,
adevarati ca-ntinderea cu noi, egala,
tradau derilul ierbii credincioase
ca noi, prin lunga veghe de sub stele,
sa pregatim, tacuti, sublima îndoiala
a vorbelor trecute patimas prin oase.
5
Lasa-ma sa fiu secunda
Lasa-ma sa fiu secunda
care te împarte-n doua,
verde sa zidesc oglinda
si sa fiu bolnav de roua.
Vreau, tinandu-te de mana,
sa strivesc albul sonor
si sa fac pasari abstracte
cu sageti în lungul lor...
Bland sa ma patrunda gerul
din silabe scurs în gand,
sa ma las calcat se umbra
norului prelung, trecand...
Lasa-ma sa fiu secunda
care taie-n doua unda ...
6
Ti-a fost dat
Ti-a fost dat, iubita, tie
ca sa afli cate din
cele care-aveau sa fie
pasari albe cu zbor lin
au ramas printre cuvinte,
fara trup si de lumina
daca aerul mai simte,
înca - atingerea lor fina...
Tu-mi cerusesi numai mie
sa le fac, pe rand, sa fie.
7
C l i m a
Doar eu si tu, în vechi calesti,
gonim peste pustiuri înspre mare.
Doar eu si tu mai bem din cesti
înalte, ceaiuri nevindecatoare...
Doar eu, cand tu nu vei mai fi,
voi întreba si-mi vei raspunde
doar tu, ca eu nu voi mai sti
daca am plecat de mult si unde.
8
Daca vrei tu
Daca vrei tu, vreau si eu,
daca nu, nu-mi e totuna,
tu esti char conturul meu
si-n adancul sau, furtuna.
Strange-ma daca ma pierd,
pierde-ma cand nu m-adun.
Eu în tine tot mai cred;
tu esti raul meu cel bun.
9
S p u n e - m i
Spune-mi daca-n tine ninge,
daca iarna a venit,
daca viscoleste-n ganduri
daca ninge vatuit...
Spune-mi
si te voi atinge, daca vrei,
cu o silaba,
si zapada se va stinge
ca ecoul care-ntreaba...
10
Î n t r - o v o r b a
Într-o vorba, doar cu tine,
pot sa ratacesc în voie;
tu îmi numri pasii bine,
îi faci rari cand e nevoie.
Într-o unda, doar cu tine,
ratacesc si-ntr-o secunda
nu te mai gandesti la mine,
vrei, tacerea sa te-ascunda.
11
P l o a i e d e a u r
Ploaie de aur bate-ma ploaie,
repede vara, toamna deloc;
cazi peste toate, curgi în suvoaie,
stai si închipuie-ti pasari de foc!
Frunze - mpatrite ca de trifoaie
îmi vor aduce numai noroc;
daca, în vara, cat mai vioaie
si daca-n toamna numai în joc,
ploaie de aur, striga-ma-vei ploaie !
12
I d e e
Sa fiu eu pasarea, tu cerul
în care ma împlant supus.
Ori daca-ai fi tu decat gerul
din versul meu înca nespus
te-as umili ca pe-o mirare
si m-as lasa de dragul tau,
cioplit în ceata care doare
pana la os, si ma viseaza rau.
13
M a r e a c r e d e
Marea crede ca ne-a-nvins !
Langa tarmul ei abrupt
nervul orizontului întins
înca nu s-a rupt !
Se aude cum vibreaza
ca odinioara noi;
smulsi de vorbele din fraza
eram unu, eram doi...
14
V o l u p t a t e
Cand, noaptea, padurea se lasa
de greul tacerii-n pamant
iar dorul de cer o apasa
prin verdele-i sange înfrant
noi trecem s-alegem copacul
ursit sa ajunga vioara
si tremura frunza, pe lacul
cel care-a clipit de cu seara !
15
A c u m
Cercuri pleaca
peste marea care seaca
si ma strica din afund
drum rotund.
Casa e fara zavor,
de lut usor
si-n fereastra de-ndoiala aburita
umbra piere ravasita...
Zarile se despreuna...
Serpi în sange cad din luna
si se-aduna
în ostrovul carnii, alge...
Vorba vesteda se sparge.
A l b a s t r u a b s o l u t
Motto
E gandul limpede în noi ca gerul
si-albastru cum e aerul la pol ...
Adevar albastra unda
neajunsa dreapta, za
pentru fuga din secunda,
polul nu si polul da,
vino cat avem rabdare
sa te scoatem din afund,
ca ne doare, bland ma doare
întelesul tau rotund...
17
L a b i r i n t
De la mine înspre tine
trece-un semn de întrebare.
De la tine înspre mine
lumea intra în mirare.
Între tine si-ntre mine
e un iad prin care umbla,
de la mine pîn-la tine,
jumatatea din penumbra.
Intre ochiul meu si-al tau
este cerul cel albastru.
Între ochiul tau si-al meu
a cazut un ciob de astru...
18
C h i p
Pentru ca e mica lumea,
marea are lumea ei.
Pentru ca-i albastra marea,
lumea are albastrul ei !
Pentru ca ma ai pe mine,
te gandesc de la-nceput.
Tu gandeste foarte bine
ca sfarsitul e-nceput,
altfel iarba va învinge
marea si albastrul ei,
astfel marea ne va duce
din cuvinte, în idei.
19
S a t i u
Pasare plutire iute
si sageata si mai iute
fluturare alba-n aer
si de ceata alba - caier.
Pasare cu desfacute
panze de corabii mute
vanturate-n line unde,
dinspre unde zbori, spre unde...
20
L e c t i e
Luam cartea cu o mana
si-o deshidem la-ntamplare;
zeul foii îmi amana
judecata mare...
Si uitam o saptamana
cartile de vis citite;
litera cea mai pagana
sangele îl minte.
21
M a n a s t i e s a c i t e a s c a
Mana stie sa citeasca
versul tau în soliloc;
nici tacerea nu e masca,
strigatul nu e deloc...
Vantul a uitat cuvantul
însemnat cu fierul...
A fi ( te gandeste, gandul )
unde zeu e gerul.
22
F u n d a l
Curcubeul lent ca soapta
taie acum în doua cerul
mai albastru cum e ochiul
zeului care-a gandit...
Zborul lin de clipa blanda
trece dincolo de frigul
logodit si el cu valul
cel vandut altui destin.
Visul singur mai încearca
sa-l adune într-o mirare,
dar ma pierd si el ma uita
în vazduhul din vocale.
23
V a m a s e n i n a
Cer rotund deschis, sub pleoape
ca o pata de lumina,
vama albastra si senina
ziua mea din luna mai
nu-ndrazneste sa refuze
masca rea si-un ciob de astru
dintr-o clipa aruncat,
albul putrezit nu-l schimba,
banuie si sigur stie
cand îsi pierde lucrul umbra
si imi spune cine piere
castigandu-ma,
pierzandu-l
ca pe un ban avut si dat.
24
M e m o r i e
Umbre se nasc si se uita
pe întinderea încercata de duhuri
rotunda;
ploaia de aur ma leaga de lume
si vanturi pletoase de ceara palesc
în vamile acestea si-n mine
cu gandul la toate...
Un ochi dintr-o mie ma vede
si roiuri de raze ma pierd...
Sub bolta prea scunda a lumii
acum
focuri ard vii,
zadarnicii si goluri în mutenia lor
de scrum se fac vant,
fluvii lungi de ceata
îndoaie cumpana oarba spre miazazi...
Eu sunt legat de lume
cu un cuvant.
Palcul de raze,
ravnind magice semne, despica silabe,
sangele îngheata;
rosul din valvataia lui starneste,
cate sunt,
semintiile toate...
Eu sunt legat de lume
cu un cuvant.
Fluviile lungi de ceata
înclina cumpana spre alta zi
si ornicele lumii cu fosnet le muta
si chin,
spre judecata carnii topite
cand umbre platindu-le vama
sunand se albesc.
Cumpana dreapta
se schimba în faptura cu gheare
si somnul mi-l fura cu vise,
cu neamuri,
bolta cea scunda a lumii
o taie în doua;
infernuri cu viata si roiuri albastre
si chipuri slutite-n ferestrele oarbe
si codri de-arama-n dogoare
starnesc rumegusuri stelare
si muzici din bezne strafunde si grave...
Eu sunt legat de lume si dezlegat.
Cumpana dreapta ma cauta staruitor
prin ere,
sub bolta prea scunda a lumii
ploaia de aur cerne tacere.
C h i n t e s e n t a
Ca am visat doua cuvinte,
o pasare si trei secunde,
patru din toate cele chinte
esente rare, eu stiu unde
începe si sfarseste vremea
sonora, calma, din descant
si stiu in ritm de gagliarda,
pavana banda sa o cant...
27
O c h i u l a l b a s t r u a l l u m i i
Frunzarele macina veacuri
în gusa lor verde
si lauda partea fata întoarsa a vaii,
ploile repezi cazute în stive
raman tuturora...
Prin vamile sterpe haitasii
de umbre
gonesc peste smarcuri maloase
vantura harul uitarii,
zornaie miezul rotund...
Si ochiul albastru al lumii
clipeste departe...
Geana ranita vina
adulmeca stalpul si pragul
de straja carnos,
cioburi aduna, se strange...
Si ochiul albastru al lumii
ne stie cu nume de patimi...
Frunzarele macina veacuri
si pietre si oameni
în gusa lor verde
si lauda fata întoarsa de zodii.
Ploile repezi cazute în stive,
serpii din sange
raman tuturora...
Ci ochiul albastru al lumii
pe rand,
ne vede-n fereste de taina
venind si pled.can
28
Î n a d i n s
Lasa-ma sa sparg o clipa
cum spargi oul sau aluna,
sa-i rup ceasului aripa
care-l zboara din acuma
norilor, lasa-ma, turma
sa le-o man din spate, eu,
pana sa pornesc pe urma
somnului din pietre greu.
Lasa-ma, într-o poveste,
sa te spun pe dinafara,
sa-ti aduc, razand, o veste
trista, pentru-a cata oara ?
29
T e m a
Domnita mea hurie înca n-a aflat
ca eu cu sangele nu m-am certat,
ca uneori mai gust si eu din vis,
cum gusta ea din gandul meu nescris,
ca o zaresc mereu trecand fosnit,
prin versul alb în care a mintit
ca doar în ziua saptea i-a placut
sarutul meu, ca marul de demult ...
30
A d a n c
Iata, am sperat ca o sa ne creada
ceasul care-a stat pentru ca doare
floarea de salcam ramasa de zapada
în mirarea semnului de întrebare.
Dar am scris pe-o frunza, înca, verde
versul care ne prindea atat de bine
si-am simtit de-atunci ca-si pierde
vantul care o batea usor prin mine.
31
S a b a t a c e a s u l
Mi-e fericirea alba cum e foaia
de plop trufas mirat si ars de vant.
Sa bata ceasul ca sa-nceapa ploaiea
ca sunt cum e-ntacere un cuvant.
Si cand va fi sa-mi atatati vapaia
ca fii lui Eol au spus ca sunt înfrant,
nu-tarziati !
Porniti, în zori, bataia solemna
dintre blanzi si morile de vant
32
S a n u u i t i
Sa nu uiti sa dai de tine,
într-un cantec, într-un gand.
Sa nu uiti sa dai de mine,
sange daca-ti voi fi, stand.
Sa nu uiti nici de lumina
sfasiata dinadins,
nici de moartea, nici de vina
de a sti si-a nu-mi fi prins
radacina,
în ruina trista
din ecoul stins...
Sa nu uiti sa dai de mine
cand voi rataci prin tine !
33
J u r n a l
La sanii cu umbre frumoase
goneam înspre norduri pustii,
simteam cum tacerea, prin oase,
ma-nvata cum numai tu stii
pe-o floare sa schimbi o silaba
si ceasul în urma sa-l pui,
la ora cand nu te întreaba
nici noaptea ce nu vrei sa spui...
34
N o d
Si s-a oprit ploaia de seara.
Eram de fata eu, erai si tu ;
padurea de salcami din ceara
cu mult mai-nalta se facu.
Si ajungeam, frumos înca o data,
curajul tau sa fiu si teama mea;
tu doar durerea alba cautata,
eu devenisem rana care ne lega.
35
F i i n d c a s u n t e m
Fiindca suntem, este bine.
Sa avem un singur gand;
între noi si cine vine,
iarba va-nverzi, tacand.
Ora buna-i prea departe !
Unii suntem, altii au fost
Nimeni nu va avea parte
sa ne stie pe de rost.
36
T e x t
Vorbele ne dau dreptate,
sa le credem pe cuvant...
Pana cand sunt asteptate,
noptile înca mai sunt.
Pana sunt eu si cu tine,
într-un sunet, într-o clipa,
nu ma întreba cand vine,
pasarea, nici daca tipa.
37
D a c a t o t u s i
Rup în doua ziua buna
suflete rosite-n verde.
Stiu secundele cum suna
si castigul cand se pierde.
Trec de mine si de tine
toate cate-au fost odata...
Daca totusi ar mai tine,
înca o vara, vara toata !
38
S a n s a
Sa nu poti sa cuceresti
marea cea cu pesti in sange,
cand înaltele ceresti
bolte, norul îl rasfrange
peste jumatati pustii
de tacere si culoare...
Luptator învins sa fii
dus pe scut si de mirare
ca e-n sine sa nu stii
ochiul care înca plange
marea cea cu pesti în sange.
39
S a p t e s e m n e
Stau alaturi, fara voie,
sapte semne-n alta lege;
cristalin sirag de vorbe
e raspunsul, ca-ntelege
cardinalul vers homeric...
Patru zari în patru puncte
sparg cu varfurile stele,
fac minuni si-i spun legende
sudului cu ochiul mat...
Lasa-ma, acum, de mana
sa te duc unde-ai plecat.
40
R a s t i m p
Ne astepta invazia tacerii complicata
ritmic egaland orbitele,
spaima unui decor perfect ca padurea
uimindu-ne privirea naiva...
Ne asteptau dovezile anume uitate,
privelistile stapanite în ascuns,
trecand peste clarul fluid
al prezentei nelocuite.
Si, se-ntampla sa-si iasa din sine
departarea,
oglinzile împacate sa-si
fluture batistele sonore.
41
D i s t a n t a
Fiecare ajungem la drumul rotund.
Masti de plans urata umbrele
de pe botitele noastre cai
si oglinzile vindeca ritmica suferinta
a anotimpurilor macinatr
în frunzare.
Aceleasi cuvinte
spala sangele cu apa vie
si ochiul deschis pipaie
talerul noptii de aur
si nu poate sa umileasca
o pajiste ocolita
pentru nebunul visator care plange.
42
V r a i m e n t l e b l e u c o n n a i t ...
Ritmuri plutesc în oglinzi,
se-nvartesc, se fac spirale,
se fac ghem...
La marginile cu pacate,
paznicul de ispite randuieste capcane,
în trepte domoale
si plumbuie
în frangerea unei rare parghii,
calcaiele slavite,
aduna descantece si scade
dovezile întoarce veciei;
de sange legate fiicele lui,
luneca în unde din lume...
Fara început ajung aici,
fara început.
Turme negre tasnesc în mine
si ma uita, sloiuri lacuite
ma-nfioara,
turmele negre se rasucesc,
zeitatea pacatului din ochii lor
pazeste în zaristi rotunjite,
tresare,
ritmul se face zvarcolire nesavarsita,
scama sunetelor o biciuie
în carnea boltita spre pacat...
Turmele negre clocotesc orizontul
în zatul luminii racoarea
îsi rodeste pufosii aburi,
spaime înfasate ori strigate putrezite
si paznicul de ispite
îsi pregateste capcanele, toate...
Fiicele lui luneca în lume vascoase.
Fara început patrund în mine,
fara sfarsit,
turmele negre varfuiesc asisurile
m u g i n d,
sapa rabufnirile dureroase si oarbe,
eu sunt aici fara început;
" vraiment le bleu connait..."
Fiicele paznicului luneca în mine
din unde,
în calcai îmi fumega o rana ...
44
V e g h e
Dorul de duca în taina
ne-apuca,
pe cheiul ce sta sa cada
umbre vin sa ne vada,
tarmul rotund se srtange,
povara mai grea în sange...
Si-un ochi se deschide,
un altul,
si-ncepe cantatul-pacatul,
foamea de unul,
ravna de altul...
45
E g a l
Totul se misca egal,
se-aburea, iesea-n afara...
Tipete ca de cristal
palide aveau sa piara,
dincolo de vechil mal
unde, înca de cu seara
se pornise triumfal
ca sa-nvinga-atata oara
lenes, anotimul pal...
Iar, în linistea bizara,
totul se misca egal ...
46
C a l m
Amurgul stie cate pierde
secunde care s-au sfarsit.
Orasul vede si nu crede
ca umbrele l-au fost jertfit.
O pasare de seara taie
în jumatate un destin...
... Foaie alba, alba foaie
as mai vrea sa scriu putin !
47
V i n e n o r d u l
Vine nordul, ninge vreme,
umbrele se duc spre sud,
ceta treaza mai viseaza
fara s - o aud.
Vine frigul, ninge lene,
mi se albastreste gandul,
iarba nu mai poarta verde
si-mi amana randul.
Ninge iarna, cade cerul,
trece, surd, prin vorbe, gerul.
48
R a t a c e a m
Rataceam pe mare amandoi,
tu erai o unda care doare,
eu pustietatea rece dinapoi
prefacuta-n spatii viitoare.
Ne primea de ceata,. alt tinut
strajuit de-un semn mai pal...
Eu pierdusem cate am avut,
tu pluteai suava pe alt val...
49
S i - a m u r g u r i m a p i e r d . . .
Vorbeste-mi de cate se-ntampla
în ceata stiuta departe,
ca, iata, se-apropie noaptea
un singur patrar ne desparte.
Ori spune-i sa vina pe lume
secundei abia începute,
ca tot mai strain sunt de mine
si-amurguri ma pierd, abatute...
50
Sa n e p a z i m
Sa ne pazim de roua care-ngheata
învinsa peste florile din umbra,
si sa pandim iscoadele prin ceata
cum ratacite-n urma noastra umbla;
O sa simtim un plus de nostalgie
fiindca am uitat cuvintele cum spun,
cand vinovate de durere vor sa stie
daca ne-a parasit durerea din ajun.
51
I n t e r v a l
Cad în jurul meu secunde,
cand nu cad le-aud ecoul;
Nu se-arata, nu se-ascunde
dupa frunza veche noul
val si înca nu stiu unde
calca peste lume zeul
drumului cu vai afunde
prea-rotundul si mereul.
52
C e r u l t i n e s u f l e t u l d e s c h i s
Cerul tine sufletul deschis,
cerbii pasc, spre ziua, stele
sunetul acesta va muri nescris,
l-a ajuns blestemul umbrei mele.
Ochiul nu mai crede în culori,
iar auzul a-nvatat sa vada...
Suntem fara maini, daca-n erori
ne tarasc silabele de prada.
53
F r i g
Cand în pustiul meu e doar zapada
si viscolul ma schimba în ocult
copac stingher uitat în ger sa roada
din umbra care i-a murit de mult,
sunt sunetul orgolios ajuns iscoada
într-un cuvant de care mai ascult...
O frunza mi se face ochi sa-si vada
greseala verde-n timp ce eu ascult
cum stelele, cazand ( usoara prada )
fara sa vreau ma fac si sunt de mult,
copac stingher, în ger, ramas sa doara.
54
P o p a s
Acum de cate s-au oprit
e casa mai povara;
ma trec poteci neglasuit
spre insule de ceara,
Vaslind amurguri ma ajund
popasuri ne-ncepute;
semintele de ceas prelung
cu saunet cad în fructe.
55
M a i v o r b e s t e - m i
Mai vorbeste-mi despre tine,
spune-mi daca m-ai invins,
daca în vrsul meu e bine,
daca-n tine a mai nins...
Spune-mi, daca-ti sangereaza
mana care m-a vazut,
în ecou,
si la amiaza
spune-mi daca m-am nascut.
Spune-mi, fiindca ma priveste
pasarea cu ochi de zi
si-am simtit ca sta la panda,
într-un ceas, nisipul gri ...
|
